Sunday 12 July 2009

fara identitate

''Tu inca mai crezi ca ai avut vreun drept sa ma legi de pat, pentru ca asa ai dorit tu, iar eu nu am nici acum dreptul sa ma car. Si asta nu e nici egoism, nici nebunie, nici nesimtire.'' ''Ramai cu dreptul tau, ia-ti-l, si Cara-te''. Ceru un pahar de vin in ideea ca alcoolul ar putea sa ii mai netezeasca durerea. Sanul stang se facuse urias, rinichii ii plesneau si cuvintele lui se spargeau in ceata alcoolului. Isi amintea acum de cuvintele singurei prietene..''Tu esti interesata iar el este un om bun, responsabil. O sa il strici.'' Apoi uita care era proiectul ei, uita toti pasii. Se ridica de la masa orezului, si puse banii in masina diavolului. In cateva minute pierdu tot. Se ridica ametita de tot sa plece. Peter veni si cu ochii mici scrutatori sub ochelarii rotunzi, o prinse cu mainile lui micute de umeri.'' I really want to know what are your feelings.'' Deodata sentimentele de ura impotriva tuturor cresteau tot mai adanc in interiorul ei haotic. Nu ii venea sa creada cum oamenii pun asa intrebari nepotrivite in locuri nepotrivite. ''Shit. I don't feel nothing for nobody. What do u want from me?'' Ametit si el si facu calea intoarsa, undeva in multime. Mai privi o data scamatoria si ochiul dracului se intoarse catre ea. They were back to her.
petite And then il privi cu mila pe Peter si spera ca se va intoarce. Era si el un om. cu interese. Si iarasi durerea o pocnea prin piele si isi aminti ca demult nu mai fusese imbratisata fara sa ceara. Poate de mai bine de un an. Oamenii toti pe care i-a iubit au avut grija de bagajele ei. Sa fie impachetate strans, sa nu piarda vreun obiect. Le era cumva recunoscatoare. Inghiti doua limonade acide si se mai arunca o data in joc. Odata cu venirea lui Peter care o privea acum apatic, cu teama. ''Do u want me to go home to bring u some painkillers?'' ''Are u crazy? U are living in the outskirts.'' Fara nici un motiv anume. Nebunia. Nebunia mutilarii fizice. Pierdu. tot. Funny. like always. ''Please, I want to go home. I just want to lie on the bed.'' I am tired. Spre dimineata, in pat, isi aminti ca ea nu vru decat un hug. De fapt. Era totusi fericita ca nu mai auzea deprimantul tramvai de la ora 5 dimineata din Romania. Din epoca despartirilor premeditate, in care o ultima sceana de tavaleala de adio cuprindea un zgomot scrijelitor si sarcastic de monstru pe sine. Si un rasarit nerusinat si sarcastic. Si trupul ei erotic si iubit striga in pain. Cu genunchii imbratisati vroia sa planga. Toti oamenii pe care ii sarutase ii plangea in ea. Ea nu mai putea sa ploua. Tacea pe un gand de rasarit sarcastic. fara identitate.

Tags: theaccountant Edit Tags

No comments:

Post a Comment