Men....Nichita

''Habar nu ai.Stau intr-un conac la Micesti sunt impresurat de padure...la Pitesti aici fac campanie..un liliac imi da tarcoale...stau printre sticle goale si maine am sa merg din nou la comedie....nu e ziua mea, dar iti multumesc ca imi raspunzi la ceva.''
''Povesteste-mi…''
''Sunt intr-o casa veche, ciudata, o liniste asurzitoare. Stau pe veranda si nu e nimeni si... tu. Mai aud trenul din cand in cand si masini de la strada de departe. Stau si iti spun si un caine puternic schelaie in spatele unei femele oarecum indiferente. Acum vad ca pe coloanele chicioase de la veranda e inscriptionat un M de la acovatul micescu care a avut conacul.''
''Se aud greierii si lautarii. Imi infloreste zambetul in urechi.''
''Mda,si tu nu imi mai raspunzi. Mda si Sf Dumitru era acum ceva timp si era pentru prenume.''
''Eu iti zic ca iti trebuie o ciorba de peste,o femeie sa iti toarne vinul in pahar, sa se descalte si sa-ti danseze pe masa.Imi vine sa urlu. Nu e vara aici, nu o stiu acum,dar o simt.''
''Doamne. Ce vesela esti...ceva mai din interiorul tau nu din expasivitatea ta pe care o indragesc ce-i drept foarte mult.''
''Unde imi mai esti ?''
''Well, prin martini''
''Crezi ca daca nu ai insemna pentru mine, asa neinsemnat cum ma aflu, te-as mai cauta?Nu vezi ca uneori te caut prin cearsafurile vremii si daca nu esti acolo ma panichez?Daca n-as mai sti ca esti acolo cand intorc mana in patul asta mare....hic desi ani de zile am dormit pe canpea...m-as simti cu adevarat pierdut. Poti sa faci tu cat vrei pe indiferenta, sa simti ce vrei, sa nici nu iti pese de un idiot departe de tine care nu-ti da ce asteptai tu de la el.Inca ma mai ajuta memoria si mai pot sa fac din femeia care m-a botezat Nichita o alinare...o bucurie de departe. Te mai astept in colt vorba cantecului''
''Well..''
''Mda, bine, sarcastica Great Britan, ok.''
''Nu -s sarcastica niciodata.''
''Sarcasmul nu face parte din fiinta mea.''
''Eu am sentimente la conserva, daca ale tale se altereaza e treaba ta...nu trebuie sa dovedesc nimanui nimic pe mine gandul cu Nikita ma mai incalzeste inca si chiar amintirea aia "daca nu tipa atat...daca mi-ar fi spus ca ma iubeste...." e pentru mine life ...o bogatie de sentimente corpuri si viata''
''Imi pasa unde esti..imi pasa ca traiesti restul.....good luck''
''Good luck''
''Si tu nu esti sarcastica niciodata.''
Stateau amandoi senini, ca pe un camp, intr-o seara, cu mainile sub cap
si se intrebau cat de frumos ar fi fost.
Dar ea se simtea frumoasa acum, iar el o ruga: “mai spune-mi Nichita…”. Il mangaie usor pe cap, ii spuse “Nichita cel drag”, iar el ii sorbi cu nesat mangaierea.Si ea se simtea frumoasa.
Uneori Stefan e pretutindeni.
“Trebuie sa pleci..” Mai lasa-ma, o secunda, mai lasa-ma, un minut…”ii fredona amuzat. De fapt pana maine. Mainile lui groase si calde ii acopereau tot trupul gol.
‘Nu vreau sa nu mai imi amintesc. De noi si de ea”.
Dimineata navali cu rece in demisol si ei scriau cu vorbe ceea ce nu incepusera pentru ei din cauza lor. Apoi proiecte. Proiectele lui. Si el avea proiecte. Si deseori tristeti. Si era frig si nu se mai puteau lua in brate.
Nichita avea ceva din tataitul. Liniste.Vorbele lui erau in dialectul ei. Primenite de viata de afara. Pentru ea.
Ziaristului oricum nu-i pasa. Nici daca o mananca tantarii intr-o vara trista. Macar atat . Iar ei nu-i mai pasa ca nu o iubeste. Era pentru el ca un cuier intr-o camera straina.
''Cum o sa fai cu darurile nespuse ma intreb sau neintelese?!''
''De alea nu vreau sa mai stiu o vreme.''
''Norocul meu era resemnarea ca ai hotarat sa fii rea sau rece sau sa ma anulezi sau sa nu mai exist pentru tine doar pentru ca nu am inteles ca trebuie sa fac lucruri de complezenta pentru tine, adica sa vorbim constant...urat ar fi fost daca ai fi fost intr-o problema si eu as fi fost indiferent..Da asa, ca eu nu te-am mai cautat si nici tu, e supararea vacarului pe sat. Mie nu mi se schimba asa simtirile pentru oameni.''
Isi trase peste ea rochia albastra, lunga, o fasie de panza cu flori, se opri la cofetaria de peste drum si ii cumpara prajituri. Alerga spre tramvai si prinse scarile aproape din mers.Adeseori parea inocenta, si firava, si plouata, dar stia sa se descurce in orice circumstante. Stia asta. Stia si ca intr-o zi o sa ajunga in Thailanda.
Ii placeau mijloacele de transport in comun pentru ca musteau a nebunie si viata.Oameni care se imbranceau, mancau seminte,vorbeau tare sau se sarutau. Stresul controlorilor care trebuiau sa vina si ea oricum nu avea bilet niciodata. Era fascinata de spectacolul lumii simple. CelalaLt, care avea sa vina,era fascinat de spectacolul lumii organizate si implinite in forma succesului.Ei, ii venea sa faca dragoste cu toata lumea.
''Foarte bine.Si totusi sunt femeie, am 30 si altfel nimic.Imi doresc pe nimeni sa ma ia de nevasta, doar un barbat care sa mangaie adevarat cu tot sufletul de cateva ori pe ani.'' ''Hei, 30 am eu, pe barbatul ala nu-l mai cauta asa asiduu, ca poate daca te opresti vine el, dar pe restul nu-i anula ca ei te iubesc mai mult decat el.''
''Am 30, spuse ea, parca convingandu-se de vreme.
''Te rog, spune-mi ca macar tu, cu profunzimea ta, nu treci prin crize de varsta, astept mai mult de la tine.''
''Cu adevarat pt mine ca sunt''
''Tu nu esti asa''
''Nu cumva dam vina pe acest neajuns al timpului ca sa fugim de noi ? Te rog, nu tu...tu esti mai rasarita de atat, tu doar voiai iubire, nu-mi spune si tu ca varsta trasforma oamenii.Nu mai vreau sa aud de oameni care din cauza unui cacat de rid isi transforma iubirea, nu e asa..''
''Ei, sigur ca ma transforma si ne transforma.Si nu o sa iti fac pe plac spunand ca nu mi-e frica..Dar nici nu o sa fac copil ca disperata, nici nu o sa fac compromisuri de acest gen.''
''Ete na, nu e de frica, da nu mai suport asta. Toti din jurul meu sufera de varsta in loc sa sufere de omenie, de iubire, de stare de lume.''
Erau strazi cu multe alei infrunzite. Ar fi putut sa isi imagineze ca se duce spre casa,dar nu era asa. Prajiturile isi scurgeau dulcele printre degetele ei. Si le linse cu placere.Acolo erau geamurile larg deschise.Peste cateva minute simtea aerul bezmetic de vara printre faldurile rochiei . Soarele desenat pe rochia albastra cu frunze verzi o ardea pe suflet pana intre coapse..Auzea pasii lor,linistiti,de vara cuminte prin Bucuresti, si mai stia sa isi lase capul pe spate sa priveasca copacii.Oamenii treceau zgomotosi la amiaza pe strada cu ei, pe trup,cand ea tipa ca bezmetica pe nepusa masa.Desi masa aceea, pe care toti prietenii lui jucau sah sau isi scriau nebuniile, sau isi sprijineau chitara, era ca un fel de covor al lui Aladin. Te ducea intr-o lume a simfoniilor lejere si nebune. Era de acum masa ei.
''Stai cu mine cat fac dus? Mi-e frica de gandacii astia,oribili...''
''Am sa iti aduc un prosop urias si bezmetic, ca tine.''
Era pitica, deci o infasura usor cu totul,o lua in brate si o ridica in zbor pana pe divan.
''Haide sa mancam prajiturile''
''Haide.''
Uitase si ramase cu gandurile agatate de copaci.
''Dau un ban pentru gandurile tale.''
''Ah, ce,am uitat.Chiar am uitat .''
''Nu cred''
Uita-te la stiri, ca doar esti sef.
''Tu nu vrei orice om....crezi ca daca azi eu iti spun hai acasa, eu am sa fiu omul ala, gata, tu chiar ai sa simti ca eu sunt omul.Stiu ce ceri si poate chiar as putea sa iti ofer asta, dar iti garantez ca tu nu de a doua zi, dar din al doilea an tot l-ai cauta macar putin, lucru pe care eu nu la-as accepta niciodata.crezi ca nu am simti nevoia sa te chem sa vii... dar am stiut tot timpul ca daca n-o sa fie el, o sa fie cineva..''
''Nu e adevarat, desi, mi-e dor, si de el, gandi ea.Dar smuceste-te, strange-ma de incheietura mainii, orice,din filme...''
''Era mai simplu sa te aburesc sa iti spun ce o femeie vrea sa auda,dar nu te-am mintit niciodata, nici macar in pat cu tine''
''Oamenii se transforma unii in preajma celorlalti.Se transforma pentru ca vor sa adanceasca ceva cu ceilalti.''
''Eu nu am vrut sa te transform. Pentru ca tu esti ceva care daca s-ar transforma si-ar pierde exact valoarea aia pe care o stiu la tine.Tu nu ai sa fii banala niciodata.Tu nu ai sa fii niciodata femeia de casa, desi asta iti doresti, nu ai sa fii niciodata banala sotie nu ai sa fii niodata cu mintea fara forma, pentru ca tu esti o personalitate care doar isi doreste prea mult sa fie banala si normala, dar nu ai sa fii, de aici si chinul tau.''
''Oh God, tanjesc sa fiu banala si cu o slujba normala.''
Ningea ca pentru Fanus,cu sanii.
''Auzi, te superi daca doar ma imbratisezi?''
''Vine taxiul acum si te salvez hihih. Sunt in taxi, nu imi vine sa cred ca esti.Stii ca e prima oara cand ninge, cu adevarat? Ninge. In oceanul asta de tristete, era cineva care o vroia inapoi.Macar pentru o noapte si tot se simtea dintr-o data mai vie. Ii era putin foame.
''Haide sa mancam''. ''Ai putea sa ma iei vreodata in vacanta?''
''Da.''
Parea simplu.
''Ma bucur.''
''Apoi facem dragoste''.
''Bine,ai pipa?''
''Da,dar nu am patul facut.Si scartaie.''
Tags: Add Tags