Era foarte dimineata cand cobora scarile castelului foarte vechi si urat, Britannia, transformat in cel mai mizer hotel.Pescarusii tipau fara nume. Frigul dinspre North Bay ii indoia vestonul subtire, un trenci de fapt, un trenci de culoarea pamantului, daca te uitai atent. Cine se mai uita atent, nowadays. Cobora ghemuita cu coastele indoite, de parca avea o suferinta cumplita intre ele, si deci isi tinea palma, lipita strans, de piept.. O durea locul cu pricina, ii amputase sufletul. Peste noapte se trezi cu sufletul amputat, o fi fost de la vreme rea, acum cobora scarile de piatra, sute, in fata se intindea marea, si statiunea era linistita, oamenii putini, cei care nu luasera micul dejun. Ea isi tinea mana tivita de cutia toracica sa nu tipe, in rest, o mai durea capul usor. Vantul si frigul il anchilozase, si nu mai simti curand, nimic.Un turist, incerca sa isi tina echilibrul pe digul de fier dimprejurul nisipului, cateva banci mici, rasarite, erau auditoriu.In fata, cerul, cu marea, impreunandu-se, plictisit.Nu vroia pe nimeni sau poate vroia un fel de cineva, sa spuna ceva, sau sa nu spuna nimic. Strainul, cu chipul blond, dar fara culoare, era intr-un carucior. Fusese si el amputat sau paralizat, cine stie. Nu se uita la chip cu atentie. Se uita infricosata la cei doi caini, stand cuminti in dreapta lui, unul langa altul: un pitbull si un lup. Strainul ii mangaia cand pe unul, cand pe celalalt, lupului ii scutura blana salbatec. Cainii se uitau rasfatati la mare. Se aseza in celalalt colt al bancii. Mai privi cainii un pic, cu teama, dupa care impresura golful cu privirea.Totul era the same. Valuri, plutind lenes, intr-o imensitate.Pustiul isi continua acrobatiile.
''De ce iti trebuie doi caini?'', il intreba.
''Sa ma apar'', ii raspunse acesta nervos, desi fata nu ii trada nici o emotie cruda.
Apoi tacu si ea. Mirosea a gogosi, si a ceva din copilarie.Inca isi tinea mana pe piept. O durea continuu, ar fi baut niste apa. Da era stucked.
''Spune-mi o poveste..’’ii spuse strainul, brusc, ca si cand l-ar fi interesat.
''Eu nu stiu povesti'', ii raspunse ea, repede.
''Tell me your story'', insista acesta.
Eu nu am poveste, ii raspunse ea sincer.Da imi plac valurile. Sunt cuminti.Nu e prea frig, isn’t it?
In timpul acesta, fara sa isi dea seama, ca de obicei, cand era la orice masa si avea o bucata de hartie, si acum, pe fasia de nisip de sub picioarele eei, desena cu varful piciorului o casa. De fapt, doar un patrat.
Strainul se uita atent, sau poate plictisit. Cine mai deosebea astfel de lucruri nowadays.
''Asta e povestea?''
Nu era de fapt decat un patrat, nu-i mai puse acoperisul, era un patrat urat.
''Nu-mi iese, nu-mi iese nici un patrat,'' spuse ea livid cu mainile tremurand, ca si cand ar fi trait cu mainile.
Cineva, un alt trecator cu caine, mai mic, trecu grabit. Fuma. I-ar fi cerut o tigara.
''Tu nu fumezi?''
''Nu.''
''Nici eu, da acum as fi tras in piept o tigara.''
Valurile erau cuminti, dar neexpresive. Nu mai putea ghici nimic, dincolo de ele. Se ghemui, si pleca cu gandul departe, unde nu gasi nimic.
Strainul scoase de undeva, o muzicuta.Incepu sa cante.
''E prea devreme pentru asta'', il intrerupse. ''Tu de ce te temi?'', intreba nervos.
''De oameni, ii spuse straimul,'' si isi mangaie cainii.
''Eu ma tem de mine si de valuri ce par cuminti. E greu si fara o poveste,si cu sufletul amputat. Fiecare are o poveste, nu?''
''Nici eu nu mai am suflet, si nici picioare, dar traiesc.Dar, e drept, am o poveste'', si ii zambi dintr-o data frumos.
''De ce ii mangai?''
''Ma apara'', raspunse simplu, convins, cu buzele stranse.
''Right.Ma duc sa cumpar doua cafele, tari.''
''No, with milk.''
''ok.''
Mergea incet.
De cealalta parte a statiunii, dragonii casinourilor luminoase, infricosator de electrizate, urlau.
Se intoarse repede.Ii oferi cafeaua de la distanta, si ii spuse asa, fara legaturi.
''Mi-e frica.''
Vantul sufla, in fata, era tot marea, cu cate un vaporas in coasta ei.
''maine nu pot, ca sunt la service. Si inca niste zile. Asociatul meu are o casa goala la comarnic - un sat pe un deal, inainte de sinaia. Cum devenim mai de incredere ii cer cheia si merg in week-end sa-mi bag mintile in cap. Te anunt si pe tine?''
''Auzi? Canta desertul.''
http://www.youtube.com/watch?v=nWfQMn0F-3g
Deschise geamul si peste gardul din caramizi rosii se inalta gardul ghimpat, cu trei randuri de cercuri de sarma ghimpata. Altfel, trotuarul mirosea tot timpul a ploaie, inceata, frumoasa, buna pentru respirat.Departe de ea, vedea camilele si bedouinii. Mergea in desert in fiecare an. De parca nu ar fi fost simtea adierea vantului. Peste cer, mai treceau pasari, ca si cand ar vasli in desertul de valuri din North Bay. Ya nour el ayn, asteptase ea, cu inima cat un purice.
''Hai la Sighisoara. E o pensiune unde putem bea cafea dimineata. E la strada, in apropiere de gara. Am mai stat acolo.''
''Iubito,mergi cu mine la munte?''
Strainul radea.
''Cum s-a intamplat?
''Un pusti, eu nu mai cerusem nimic, un pusti se daduse in carusel.Si a vrut sa imi citeasca in palma trecutul.
Eu nu as mai fi vrut. In dimineata aceea as fi vrut sa hranesc porumbeii. In dimineata aceea vroiam sa joc sah cu tataia sau hide and seek, apoi, sa mancam orez cu lapte. Atat.
''Hai sa mancam.''
''Ce? Nicidecum ghiveci sau cataplasme.Poate doar orez cu lapte.
''Esti culmea. Oricat de blestemat as fi, orez cu lapte nu pot sa iti fac.''
''Hai sa dormim.Ca cersetorii. La marginea orasului.''
''Ai vorbit cu Isabel?''
''Nu, dupa miezul noptii, cand ceasul cu cuc o sa vorbeasca.''
''Bine''.
''Eu nu am poveste....le vorbi tacut pescarusilor..
Pescarusii scanceau, cerul se uita sticlos.
''Draga mea, multumesc ca te-am intalnit, sa-mi arati ce e cu adevarat important in viata - altora. Stiam doar ce e important in piata, fosta a Victoriei. Roman al cuvintelor. Incep sa am timp, chiar si presarand pulberi de tristeti, si ma astern, din nou, la drum descris. Iti dedic un capitol. Capital.''
Acum, se uita departe, acum...nu mai avea suflet.Nimic. O astepta pe Isabel.
''..ma indop naturalist. pregatesc o lista de subiecte pt maine. in rest, stau la birou, ca iar nu sunt singur acasa .)) discut cu colaboratorii. si ma proiectez in viitorul in care tu - client room service, eu - client. mergi la comarnic? ''
Let's sleep, better.Loong, long time. Cineva batu la usa. Tresari, apoi amorti.
Dupa minute isi dezlega limba.
''Who is it?, se ridica obosit, apasa pe clanta..Nobody.Ceasul din camera alaturata batea puternic, inima ei, la fel. I se facu rusine de visul cu o seara inainte.Teama nu ii era.
Sau poate chiar mult...
Veni noaptea si cerurile se imblanzira.O visa.Cubaneza ii rase de chip dimineata.
''Is that your smile?'' Gorgeous. Altfel, aici la 29, oamenii nu se mai bagau in seama.
http://www.youtube.com/watch?v=mC70NvYiSm0
Ii veni in minte un gand..un verb din trecut, a te darui, adica esti un dar si te asterni frumos in palma cuiva... un dar, dar de fapt...
''Mai am un singur lucru de facut. Acum exist.'', isi spuse puternic in gand sa se auda.
Alaturi de Liban, Marea Rosie,si de langa Jaffa, cineva o sunase.De ce, ce putea fi Petite, decat un fir de nisip, neinsemnat, in apropierea marilor stangace, dar conturat.Nu raspunse.
Acum stia ce o lega de Isabel. Ce ciudat. Un ceas care ii vorbea, si o alina.
Becky inca se dezgolea mandra in fata tatalui ei si tipa deznadajduita sa o spele pe spate. Yulla, copila lui de pat, nu era interesata, tipa din motive financiare. Straina ii privea, indignata, dar prea slabita sa reactioneze.. Incepuse sa nu mai vada bine deloc. Prin geamul mic privea aerul cum tremura usor, in spatiu. Totul era poluat.
In frigider nu mai erau decat ham si carnati englezesti, cu gust de o pasta incerta.Ziarul aluneca prin crapatura usii. Acelasi negru pe bicicleta, cu geaca subtire de ploaie si o sapca.Vesel, fluierand.Joanne spala. Continuu. Masina horcaia.
Duminica, lua Magic Bus si mergea sa priveasca golful, fara masti, netrucat, foarte putin mandru. Strainul, chiar daca nu o privea, ii vorbea. Locuia pe una din coline, si obisnuia sa coboare spre mare dimineata, devreme, ajutat de un pusti. Nu aveau nici un sens, BOTH OF THEM.Reci, sfartecati, amputati prin toate cotloanele, blestemati, si apoi spovediti instantelor.
Petite
No comments:
Post a Comment