Îl obseda, mărunt, continuu. Avea impresia că toţi bărbaţii o pot atinge, mai puţin el. Erau zile cînd respira doar pentru ea, cînd orice detaliu al trupului ei îi anula raţiunea, şi atunci umbla bezmetic prin oraş, indiferent la viaţa din jur. Odată, într-un grup de prieteni, cineva a spus despre un lucru oarecare ca este impersonal ca un genunchi şi atunci şi-a plătit grăbit berea, şi a pelcat să se plimbe singur şi să-i dezmierde în gînd genunchiul.
Altădată, în lift, s-a apropiat de el, şi i-a zis, rîzînd: frumuşelule. În urmă mirosul ei l-a paralizat. Apoi n-a mai văzut-o cîteva luni. A suferit în timpul ăsta, cumplit. Nu dormea şi nu mînca şi umbla nebun pe străzi, prin ploaie, sperînd s-o zărească măcar.
Cînd s-au întîlnit iar, era vară. Rămăseseră singuri, în biroul de la ultimul etaj, cu ferestrele larg deschise spre oraş, cu perdelele umflate de briză. I-a dat să muşte din sandwich-ul ei, şi el i-a iubit urma dinţilor, şi saliva. Apoi a sorbit-o de pe gura sticlei de Coca~Cola... Şi lumea a-nceput să se învîrtă ameţitor. L-a încolăcit cu picioarele şi l-a tras în ea, în lăuntrul ei înnebunitor, ca într-un vis în care cazi de la înalţime, iar el s-a scurs în ea fluid, complet, pînă la ultimul licăr. Cu o clipă înaintea ultimului val i-a spus sugrumat te iubesc şi ea a răspuns zvîcnind nu trebuie... A căzut apoi între pulpele ei bronzate fierbinţi netede şi a rămas acolo buimac, ruşinat, o veşnicie, cu faţa îngropată în petalele ei întredeschise, carnivore. Într-un tîrziu, l-a trezit la realitate, trecîndu-i delicat mîna prin păr. Afară, vîntul se înteţise.
După o săptămînă, colegii i-au spus că a plecat în Anglia.
Man on the sofa
Tags: passion Edit Tags
Saturday 9 May 2009 - 01:41PM (PDT)
No comments:
Post a Comment