Suflet
Parca as fi o mare seaca,
fara alge,
fara pesti,
fara culoare.
Nu mi s-a scaldat.
Nu mi s-a batut de stanci.
Printre valuri cu cioturi de copaci,
a luat-o si sufletul la goana.
umbla bezmetic si
cauta adancul.
Si negasindu-l,
si nici mal,
parca ar vrea sa planga,
ca nu mai poate plange,
fara adancul de mare.
Se uita la cer,
Cerul se incrunta si il palmuieste bezmetic.
Sufletul rade,
dupa care se scufunda,
linisit,
in Nimic.