Lolite

http://www.youtube.com/watch?v=x0dMBqtGtOU
Era foarte dimineata cand cobora scarile castelului foarte vechi si urat, Britannia, transformat in cel mai mizer hotel.Pescarusii tipau fara nume. Frigul dinspre North Bay ii indoia vestonul subtire, un trenci de fapt, un trenci de culoarea pamantului, daca te uitai atent. Cine se mai uita atent, nowadays. Cobora ghemuita cu coastele indoite, de parca avea o suferinta cumplita intre ele, si deci isi tinea palma, lipita strans, de piept.. O durea locul cu pricina, ii amputase sufletul. Peste noapte se trezi cu sufletul amputat, o fi fost de la vreme rea, acum cobora scarile de piatra, sute, in fata se intindea marea, si statiunea era linistita, oamenii putini, cei care nu luasera micul dejun. Ea isi tinea mana tivita de cutia toracica sa nu tipe, in rest, o mai durea capul usor. Vantul si frigul il anchilozase, si nu mai simti curand, nimic.Un turist, incerca sa isi tina echilibrul pe digul de fier dimprejurul nisipului, cateva banci mici, rasarite, erau arena.In fata, cerul, cu marea, impreunandu-se, plictisit.Nu vroia pe nimeni sau poate vroia un fel de cineva, sa spuna ceva, sau sa nu spuna nimic. Strainul, cu chipul blond, dar fara culoare, era intr-un carucior. Fusese si el amputat sau paralizat, cine stie. Nu se uita la chip cu atentie. Se uita infricosata la cei doi caini, stand cuminti in dreapta lui, unul langa altul: un pitbull si un lup. Strainul ii mangaia cand pe unul, cand pe celalalt, lupului ii scutura blana salbatec. Cainii se uitau rasfatati la mare. Se aseza in celalalt colt al bancii. Mai privi cainii un pic, cu teama, dupa care impresura golful cu privirea.Totul era the same. Valuri, plutind lenes, intr-o imensitate.Pustiul isi continua acrobatiile.
''De ce iti trebuie doi caini?'', il intreba.
''Sa ma apar'', ii raspunse acesta nervos, desi fata nu ii trada nici o emotie cruda.
Apoi tacu si ea. Mirosea a gogosi, si a ceva din copilarie.Inca isi tinea mana pe piept. O durea continuu, ar fi baut niste apa. Da era stucked.
''Spune-mi o poveste..’’ii spuse strainul, brusc, ca si cand l-ar fi interesat.
''Eu nu stiu povesti'', ii raspunse ea, repede.
''Tell me your story'', insista acesta.
Eu nu am poveste, ii raspunse ea sincer.Da imi plac valurile. Sunt cuminti.Nu e prea frig, isn’t it?
In timpul acesta, fara sa isi dea seama, ca de obicei, cand era la orice masa si avea o bucata de hartie, si acum, pe fasia de nisip de sub picioarele eei, desena cu varful piciorului o casa. De fapt, doar un patrat.
Strainul se uita atent, sau poate plictisit. Cine mai deosebea astfel de lucruri nowadays.
''Asta e povestea?''
Nu era de fapt decat un patrat, nu-i mai puse acoperisul, era un patrat urat.
''Nu-mi iese, nu-mi iese nici un patrat,'' spuse ea livid cu mainile tremurand, ca si cand ar fi trait cu mainile.
Cineva, un alt trecator cu caine, mai mic, trecu grabit. Fuma. I-ar fi cerut o tigara.
''Tu nu fumezi?''
''Nu.''
''Nici eu, da acum as fi tras in piept o tigara.''
Valurile erau cuminti, dar neexpresive. Nu mai putea ghici nimic, dincolo de ele. Se ghemui, si pleca cu gandul departe, unde nu gasi nimic.
Strainul scoase de undeva, o muzicuta.Incepu sa cante.
''E prea devreme pentru asta'', il intrerupse. ''Tu de ce te temi?'', intreba nervos.
''De oameni, ii spuse straimul,'' si isi mangaie cainii.
''Eu ma tem de mine si de valuri ce par cuminti. E greu si fara o poveste,si cu sufletul amputat. Fiecare are o poveste, nu?''
''Nici eu nu mai am suflet, si nici picioare, dar traiesc.Dar, e drept, am o poveste'', si ii zambi dintr-o data frumos.
''De ce ii mangai?''
''Ma apara.''
''Right.Ma duc sa cumpar doua cafele, tari.''
''No, with milk.''
''ok.''
Mergea incet.
De cealalta parte a statiunii, dragonii casinourilor luminoase, infricosator de electrizate, urlau.
Se intoarse repede.Ii oferi cafeaua de la distanta, si ii spuse asa, fara legaturi.
''Mi-e frica.''
Vantul sufla, in fata, era tot marea, cu cate un vaporas in coasta ei.
Poate am sa iti spun odata o poveste, da e plicticoasa tare, desi e cu doua Lolite, e cu scenarii care se repeta pe capitole, intr-u totul...cu umarul alaturi, atunci cand e momentul, cu carti, cu vizite tandre, adolescentine, ale lui, cel vazut ca Jeremy, parca.''In materie de filme sunt zero. Am citit insa prostii''.
Strainul rase.
Ea tremura, tremura din toate incheieturile.
E foarte frig.
Linkul era un elefant. tandreturi, la indigo....Nothing, there was nothing behind.''Ii placeau pustoaicele...le boteza.''
Pe plaja pasise si un pusti mai mic.Parea truditor si chitit sa construiasca un castel de nisip.Avea lopetica, galetusa, etc...
Cand nu aparusera Lolita cealalta sau celelalte, toate fetele mici se viseaza Lolite,ea visase primul semineu, deci pe vremurile alea, nu foarte indepartate,el ii cerea lui Doralee, seara, sa ii spuna cate o poveste inainte de culcare. Doralee ii cunostea setea de povesti si inventa cadane, tiganci, gheishe,vecine, vrajitoare...Poate doar asta sa fi fost in sine o poveste, povestile imaginate. In rest, poate nici nu fuse, decat o gura de povesti.Povestile se suparara si plecara, si ea ramase cu buzunarele goale.
Se ridica din strain si pleca fara sa spuna la revedere.
http://www.youtube.com/watch?v=jop0EtQID_g