Women..love hurts

Era o zi de vara frumoasa, fierbinte, cu 40 de grade pe suflet,cu autobuze senine, cu oamenii calzi, cu copacii din fata blocului tipand ca niste copii neastamparati. Isi alese de data asta o palarie crem, larga, de mexicanca, palaria ei preferata, pantaloni din in albi si peste sutienul fin, de culoarea pielii o rochita crosetata, un pic transparenta. Trebuia sa se intalneasca cu el, sa ii dea ceva. Nu il vazuse de mult si inima ii batea de emotie, puternica ca parca uneori i se oprea respiratia, speriata de atat tropait. Pana sa ajunga acolo isi aranja palaria in geamurile autobuzelor sau in parbrize, si isi mai asternu o dara de glos. Zambea. Crispata ca poate nu are sa-i placa, fericita ca il revedea. La Kogalniceanu simti ca lesina,minutele tipau si el intarzia. Cand il vazu, vroi sa o rupa la sanatoasa, dar isi prinse sufletul intr-un ac de gamalie si il primi. El era in pantaloni scurti, colorati.
In acelasi punct el, isi intalni un coleg. Uitase sa o prezinte, acela insa nu putu sa se abtina sa nu se uite in decolteu. El paru jenat si chiar rusinat. Cand strainul pleca, ii zise, aspru:
Iar te-ai impopotonat. Ce, te crezi pe scena, ca de obicei, sau in vreun show?
Pamantul rase de ea, picioarele o zgaltaira, oglinzile se sparsera, ochii i se impaienjenira in lacrimi.
''Credeam ca o sa iti placa.Tie nu iti place niciodata nimic, oricat m-as schimba .Uite, un alt autobuz....pa''
In autobuz, se prinse de un scaun si lacrima, ca un copil timid, respins in locul de joaca.
Acasa, ajunse cumva,nu stiu cum, nu mai vazu nici autobuzele,nici oamenii, nici copacii. Isi afunda capul in perna, si planse, acum, ca o femeie ce se simtea urata, cu sufletul tarat prin mocirla cuvintelor hapsane.
Cand ea il intalni,se indragosti si ii placu totul la el. Nu conta ca avea barba prea multa si neingrijita, la fel si parul, strans, nu i se potrivea cel mai bine.Nu mai avea 20 si nici nu canta la chitara. Haina ponosita si mersul aplecat de tristete ii mai asezau cativa ani in plus pe chip.Nu o scotea la ceai.Nici la film. Da isi spuse in sinea ei ca asa e el, face parte din natura si universul lui. Poate el nu era perfect, dar ea asa il privea.Era sarac. Erau saraci. Chiar si atunci, cand ea nu avea cum sa isi aleaga hainele, el tot o critica. Se urcase cocotata pe scaun si zambi strengar.''Ce zici de asta?''
''Nu, in nici un caz''....Si paru ca se oglindeste in ochii lui imaginea celeilalte si sufletul i se chirci, trist, in cutia toracica.
Nu fusese indragostit niciodata de ea.Si mai ales pentru ca, pentru el, contau cel mai mult aparentele, si nici frumosul ei trup cand il iubea, si nici asteptarea si loialitatea simpla, si nici zambetul ei larg, de fericire, cand il vedea.
''De ce esti plouata?''
''De teama si tristete. Si pentru ca in ochii tai vad cum iti straluceste imaginea alteia, si sufletul meu se chirceste, trist, in cutia toracica, asta i-ar fi spus.''
Pleaca, sa nu te mai vad, niciodata.Pleaca.
Dimineata primise vesti urate,la care se asteptase si deci spre seara, hotarase sa iasa. Se imbraca cu haine de-ale ei, de-acasa. Primise complimente neasteptate in seara aceea, si de la Bill, si de la Irene, Less, de la toti britanicii din incapere...NoraI u look so smart..Then she remembered about Jorleif,how he hold her in his arms in the morning, Take a picture with me in the miror...''You are perfect. I need u to dine with my clients.''
Ajunse acasa, si dintr-o data simti aceeasi durere si naduf de atunci. Planse.
Tags: Add Tags
Sunday 10 May 2009 - 12:57PM (PDT